Ma plictisesc oamenii plictisiti. Si mai mult cei care vor sa para plictisiti pentru a fi interesanti. La fel de mult cum ma enerveaza veselia stridenta de dupa o bere doua, a pustoaicelor emancipate in 16. Ani. Indiferente din inertie, curioase pe motiv de blah blah-uri. Ca o gluma proasta pe stomacul gol, cand tot ce mai gasesti prin casa este un croissant mumie al celui din spotul tv. Si asta copiat. De afara, copiat de la un singur anonim genial, poate nu atat de genial pana la urma. Nu cred in genii modeste sau acelea cu care [inevitabila cacofonie] ne indoapa mass-media isterica. Nu imi place filmul lui Mungiu, nu imi place Mungiu, nu ma impresioneaza creativitatea materializata sub plafonul autohton.
Imi plac pauzele de Romania.
Aseara am cunoscut-o pe Sadie. Sadie Davidson. In Irish Pub. Nici nu intentionasem sa merg. Pur si simplu am fost intrebata si in 10 minute ieseam pe usa, dupa o zi de munca pe care deja am uitat-o. A vorbit mult despre Londra, mi-a recomandat locuri in care sa merg, mi-a mai vorbit despre imprejurimi si orase de batut cu piciorul. Mi-a aratat si incaltarile ei "happy feet". Cat contrast in admiratia ei pentru Romania si dorinta mea de a pleca definitiv de aici! I-au placut foarte mult hainele pe care le purtam, haine la care de obicei oamenii se uita contrariati, dar Sadie a spus ca sunt "stilish"[cum naiba sa nu fie, doar sunt "made in UK" fara nici un dram de snobism supraelastic]. Am vorbit cu niste oameni care nu ne priveau ca pe niste excentrici dusi cu pluta pe Dambovita. Pe mine si pe prietenii mei. Asta a fost esentialul, nu discutiile depre Londra, haine si incaltari. Doar faptul ca am intalnit personaje care sunt capabile sa discute la o prima intalnire ca la una de 10, 15 ani. Intalnire neprogramata. Probabil ne vom mai vedea. Tot acolo.
Am iesit apoi in centrul unei capitale europene [geografia nu poate fi contrazisa], catre metrou. Aceiasi anonimi inchistati, complexati, frustrati, care ne privesc incruntati sau, in cele mai indiferente cazuri, tamp. Cu aceeasi expresie de oameni veniti in vizita la rudele bogate de la oras. Aseara nu ne-a mai pasat, eram fericiti si am ras ca nebunii, un fel de usa trantita in fetele astea obosite la orice ora, nervoase si ostile ca si blocurile in care experimenteaza viata urbana post-comunism. Doar dupa calendar.
Asadar, restul sau majoritatea?! Unii nici macar nu stiu ca pot alege intre. Cheerio!
